atît de mult, și totuși puțin

atîți de mulți oameni în jur, și totuși te simți singur.
atîta căldură, și totuși frig.
atîtea oportunități, și totuși nu vezi vreuna.

e o stare de care ți-e silă, din care vrei să ieși și nu știi cum.
și oamenii vor să comunice cu tine, pentru că le pasă (sau doar zic că le pasă),
dar tu nu vrei să le răspunzi și îi simți atît de străini.

te închizi și totul este aiurea.

dar există acel diferit

în ritm de dans

Tango. Dansul pasiunii.
3 linii de dans.
Respectiv stai foarte aproape de mine. Contact.
Miros de transpirație acid. Întorc capul și inhalez aerul lucrat de ceilalți colegi.
Mă apuci de mâini. Provoacă senzație de murdărie, pe care n-o pot suporta.
Prefer apoi apă din abundență cu săpun mult mult.

Pornește muzica. mă strîngi mai aproape și mă întrebi cum îmi mai merge.
Zic ”bine” și fac primul pas în spate.
Dansăm.
Simt genitalele tale lipsindu-se prudent de piciorul meu.
Fac pași mai caraghioși în spate, mult mai în spate.
Mă rogi să nu fug de tine.
Deranjează.

Încurci mișcările și asta mă irită și mai mult.
Tensiune.

Iar tu continui să mă ții de mână și să-ți lipești genitalele de piciorul meu.

emoții: azi altfel, dar tot așa

ieri era așa.
azi altfel, dar tot așa.

și merg la aceleași riscuri,
parcă calc pe aceeași greblă, numai că e diferită.

și parcă mai dai o șansă, și te aștepți la diferit.
și dacă va fi la fel?

atunci?

de cîte ori poți oare să greșești?
și percepții

mâine iau guma de șters cu mine.

Creativitatea- formă de exprimare a personalității

De ce oamenii creează? De ce ei scriu pe blog, pe foi, cărți, poezii, povești etc?

Am identificat cîteva cauze:

1.Creaţia se produce din necesitatea de dezvoltare intelectuală şi psihologică.  

Oamenii creează, fiindcă simt necesitatea unei dezvoltări esenţiale, prin a scrie ei se dezvoltă intelectual.

Majoritatea nu creează pentru a avea un oarecare venit, ci pentru satisfacţie psihologică sau sentimentală. Nimeni nu-şi pune în mod special problema unui prestigiu personal, creează pentru ai satisface pe alţii, creează pentru a se satisface, mai întîi de toate, pe sine, deci creaţia poate izvorî  şi din necesitatea de dezvoltare intelectuală, psihologică.

2.Creaţia imbold sufletist:

Orice persoană trece prin perioade grele în viaţă şi pentru a se descătuşa creează. Fie îşi realizează descărcarea energetică, fie că reuşeşte să comunice astfel cu semenii sau îşi află, indirect, capacitatea de sensibilizare, ori înfăptuieşte curiosul caz de explorare, miraculoasă dealtfel, a spaţiilor universale impulsionate de creaţie. Prin creaţie oamenii îşi înşira toate emoţiile care mai pot fi transmise cititorului.

3.Creativitatea reprezintă o formă de cunoaştere a sinelui.

Prin creaţie oamenii se cunosc pe sine. O opţiune adevărată include cunoaşterea, dar una trăită, venită din interior.

Multe persoane scriu pentru că sînt marcaţi de generaţia prezentă, altora le place să joace roluri contemporane, roluri optimiste, toate acestea modelează personalitatea care este atinsă de vocaţia individuală sau de vocaţia dezvoltată în grupuri.

      

Cert este că, de valoarea creativităţii depinde exprimarea personalităţii şi invers: de gradul de avansare a personalităţii depinde clasificarea pe scara valorică a creaţiei.

      

P.S. Cîndva am fost membră a cenaclului ”Glossem-407”, condus de Galina Matcovschi din cadrul liceului ”Nicolae Iorga”. Acolo am deprins dragostea de a crea

Acum creez necondiționat, iar blogul reprezintă rezultatul exteriorizării trăirilor.

nu generalizăm, individualizăm

Spuneam de mai multe ori că fiecare persoană trebuie tratată în mod individual.
Teoria unui management eficient, politica de resurse umane ne dă garanție că așa este.
Da, necesită mai mult timp, undeva mai multe resurse, însă rezultatul va fi unul uluitor. (deși, nu știu cît e de real de aplicat în practică)

Trăim într-o societate în care mereu este tendința de a generaliza: folosim ”toți” în loc de ”unii”, ”peste tot” în loc de ”undeva” etc. și apoi ne plîngem exclamînd ”de ce acum nu lucrează, dacă atunci a lucrat foarte bine”.
Păi de aceea că fiecare e diferit, și făcînd diverse combinații, tot diferit se va primi.(simplă matematică)

De cîtva timp mă strădui să observ particularitățile fiecăruia în parte și să-l tratez cum se cuvine, încerc tot mai mult să individualizez, decît să generalizez.
Pînă o să ajungem la starea ideală va trece mult timp, prea mult

p.s. hint: detaliile fac diferența
p.s. 2. toți noi suntem la fel, și toți diferiți
 imaginea demonstrează

Vakulovski (2)

Dacă tot am început anul cu Vakulovski, cea de-a 2-a carte este Letopizdeț.
Bune fraze și aici, însă P.S.-ul explică

“Dragostea e un butoi de căcat cu un strat subţire de miere deasupra. Vezi, simţi mirosul mierii ca mai târziu să-ţi dai seama că ai nimerit în căcat.”
”Îmbătrânim separat şi uneori ne bucurăm împreună.”
”Oricum ăsta e visul societăţii - dacă vezi un cap: împuşcă!” (actual și acum)
”Moldova ţi s-a părut o ţară străină, deşi frumoasă, la fel de rece. Eu aparţineam ei, eram acasă, tu erai în aer.”
”Aparenţa fericirii era plătită de toţi, iar toţi erau alcoolici.”
”Dragostea e un fut.”
”Fiindcă în pat nu poţi veni cu palton, cu bicicletă şi cu decoraţii, când te fuţi trebuie să fii nimic, nimic mai mult, nimic mai puţin.”
”Mă irită că trebuie să fac ceva când vreau să fac altceva, că toţi încearcă să-mi demonstreze că n-amdreptate atunci când am, mă irită când cineva mă minte ştiind că ştiu că mă minte şi crezând că o să iau totul în glumă.”
”şi eu vreau să ţip, să mă bucur, să arunc ţipătul spre cer şi să mă trag apoi de el ca de o funie.”
”Cad în aceeaşi direcţie în care am urcat. Încep să le trăiesc pe toate în ordine inversă.”
”De aici, de la etajul 10, la fereastră, se vedeo bucată bună de Cluj. Belvedere, Centru, Mărăşti, Grigorescu şi drumul spre Mănăştur. Trăgeam în piept şi admiram oraşul.”
”vrei să te sinucizi, dar uneori e prea târziu. Sau vrei să mori,dar să cari cu tine în mormânt multă lume, să nu-ţi fie trist, să te ţină minte strănepoţii, să le treacă fiori reci când îşi amintesc de tine, să te vadă în filme documentare, să-ţi vadă poza ta zâmbind şi a victimelor.”
”Aşa va fi întotdeauna, acum e întotdeauna.”
”Apropo, oare nu miroase a zoofilie balada noastră naţională, Mioriţa? Auzi băi, să vorbeşti cu o oaie.”
”Oricum, oamenii sunt obişnuiţi să se care în neştire printre gunoaie, aşa a fost dintotdeauna, cu cât e mai multă mizerie, cu atât mai interesant e să scormoneşti în ea.”
”Dacă arde becul, de ce mai apare soarele?”
”toţi mimează libertatea.”
”Mâine e anul viitor.”


P.S. Pizdeț e mai interesant decît Letopizdeț

trebuie să învățăm să pierdem

cineva, cîndva, undeva spunea: recunoașterea insuccesului și împărtășirea acestuia cu alții, te scutește de la repetarea lui.
De acord.
1. cînd pierdem, știm că mai avem de învățat
2. se deschid noi căi, noi oportunități, noi orizonturi, poate mult mai bune
3. fiecare insucces te face mai puternic, îți călește imunitatea

Și ce dacă am pierdut, acum suntem unde suntem, știm ce am făcut greșit, am învățat lecția (important e să atragem atenția la asta) și continuăm (never give up), luptăm, mergem înainte.

Totuși unul dintre motto-urile mele este ”Everything happens for a reason”,

și parcă nu mi-e rușine să recunosc eșecurile mele, deseori fac glume pe seama lor.
cine știe, știe.

P.S. mai era încă ceva: învățăm să pierdem frumos?